IDENTITATEA lui SHAKESPEARE, dezvaluita in filmul ”Anonymous”

Categories Timp liberPosted on

Dupa filme insolite si apocaliptice precum ”Godzilla”, ”The Day After Tomorrow”, ”2012”, regizorul Roland Emmerich vrea sa surprinda iarași prin pelicula ”Anonymous”. In care vrea sa demonstreze ca Shakespeare nu a fost.. Shakespeare.

Aparut in anul 2011, Anonymous este un film istoric, despre o istorie posibila. Scenariul este scris de John Orloff. Initial, trailer-ul suscita atat reticenta, cat si curiozitatea. La final ramai insa cu o impresie placuta, de.. enigmatic. Actiunea e suficient de bine conturata incat sa te faca sa plonjezi fara efort in mijlocul evenimentelor.

Actori au fost Rhys Ifans in rolul lui Edward de Vere, Vanessa Redgrave (regina Elisabeta), Sebastian Armesto (Ben Jonson), si Rafe Spall (William Shakespeare).

Filmul susține ideea ca adevaratul autor al pieselor lui Shakespeare nu este Shakespeare, ci.. Edward de Vere, conte de Oxford. Acesta din urma nu se putea prezenta lumii ca autor al unor piese de teatru, o asemenea  activitate dezonorandu-l, conform standardelor epocii. Astfel, simplul actor William ajunge sa isi dea numele unei mari creații, dupa ce aceeași sarcina fusese refuzata de ilustrul Ben Jonson.

Cel care a lansat aceasta ipoteza a fost John Thomas Looney, un pedagog englez, initiatorul teoriei oxfordiene. Umberto Eco sustinuse anterior ipoteza conform careia autorul pieselor lui Shakespeare ar fi fost filosoful Francis Bacon, sau misteriosul ocultist si astronom John Dee.

Looney si-a expus ideile in lucrarea “Shakespeare Identified”. Oponentii acestei perspective au folosit un argument istoric: survenita in anul 1604, moartea lui Edward de Vere demonstreaza ca acesta nu poate fi adevaratul Shakespeare, dat fiind ca dramaturgul a continuat sa scrie si dupa acest an. Acest detaliu nu l-a impiedicat insa pe Looney  sa-si sustina in continuare pozitia: in urma decesului contelui, altcineva i-a furnizat piese lui Shakespeare. Subiectul a fost mereu incitant prin misterul si indeterminarea ce il caracterizeaza. Sub efectul acestui interes pe care il stirneste aproape oricui, tema a fost abordata de Emmerich si Orloff, care si-au implinit astfel un vis.

Actorul Rafe Spall s-a confruntat cu provocarea de a intra in pielea unui Shakespeare neconventional. ” L-am jucat ca pe un personaj cu totul diferit de imaginea marelui om care ar fi trebuit sa fie: un actor afemeiat, egoist, alcoolic.” Emmerich a fost impresionat de interpretarea lui Spall, fiind uimit de complexitatea cu care si-a construit rolul: “El este bufonul capabil sa se metamorfozeze subit intr-un om cu diavolul in privire. Numai Rafe poate face asta.”

Cu toate acestea, cea mai buna interpretare a avut-o, de departe, Sebastian Armesto. Chiar daca scenariul și regia i-au furnizat din start un personaj cu multe calitați,  subtilitatea interpretarii ii aparține in totalitate.  In Timp ce Rafe Spall are uneori gesturi mult prea dramatice, Armesto surprinde cu naturaletea ce il caracterizeaza in fiecare moment.

Cu ajutorul tehnologiei VFX CG (Computer Generated), Anglia anilor 1550-1604 a fost recreata in mod convingator. Costumele elisabetane și decorul contribuie la aceeași atmosfera.

Scenele sunt intense, alerte, potrivite pentru o epoca – nu atat de indepartata – in care un om putea fi dezonorat sau ucis in orice clipa din pricina ideilor sale. Scenaristul și regizorul au facut echipa buna mai ales in redarea emoțiilor dintr-o scena ce a avut loc in teatru, cand frenezia publicului a ajuns pana la contopirea cu realitatea din piesa.

In ceea ce privește ideea principala a filmului, faptul ca adevaratul poet si dramaturg genial nu era Shakespeare, ci contele de Oxford, nu poate fi nici negata, nici afirmata convingator. Istoria va fi imereu incerta, datele  pe care noi le luam drept veridice putand fi in fapt false. Alegerea unui film pentru o astfel de demonstratie este insa una inteligenta: mijloacele oferite de cinematograful modern nu puteau decat sa potenteze si sa transforme in apoteoza starea de enigmatic intrinseca acestei stranii istorii, contrafactuala ori nu, blurata – sau orbitor de adevarata.