DE CE A AJUNS INSTITUTUL CANTACUZINO SA FIE INGROPAT IN DATORII

Reporter: D-le Popescu, de ce credeti ca a ajuns Institutul Cantacuzino in situatia de nu a mai produce vaccin antigripal?

Irinel Popescu: Inca din anul 2002 s-a incercat privatizarea Institutului Cantacuzino. Daca procesul ar fi reusit, s-ar fi ajuns in situatia Institutului Pasteur din domeniul medicinei veterinare, care practic nu mai exista. In anul 2003, la interventiile comisiei parlamentare de specialitate, Institutul Cantacuzino a fost declarat Institut de Cercetare Dezvoltare de Interes National. De atunci au existat si alte tentative de privatizare care nu si-au atins scopul. In acelasi timp, inca din anul 2003, s-a pus problema introduceri in intreg sectorul de productie al institutului GMP (good manufactered practice), fapt care necesita aproximativ 600 milioane euro. In decursul timpului nu s-a gasit aceasta suma, care a crescut odata cu rata inflatiei, iar institutului care producea toate vaccinurile necesare Romaniei si chiar pentru export, inclusiv vaccinul gripal, i s-a interzis, in anumite perioade, de catre Agentia Nationala a Medicamentului sa faca productie. Urmare a acestui fapt s-au putut importa vaccinuri la preturi foarte ridicate de peste hotare. Spre exemplu in ultimul timp s-a importat vaccin BCG, care in afara de pretul ridicat a mai produs si accidente la cei vaccinati. In timpul ministeriatului lui Eugen Nicolaescu, care a ajutat financiar institutul, s-a produs, spre exemplu, vaccinul antirujeolic care a fost eficient intr-un moment in care s-a declansat in Romania epidemia de rujeola. Vaccinul antigripal se inscrie alaturi de celelalte vaccinuri in situatia de a nu mai fi produs.

Reporter: Cine este vinovat pentru situatia in care se afla singurul institut de seruri si vaccinuri din tara? Vorbim despre 20 ani in care nu s-a investit in acest Institut.

Irinel Popescu: Este de necrezut ca nu s-a gasit in acesti ani suma necesara pentru introducerea GMP pentru acest institut care aducea venituri atat prin export, cat si prin productie pentru tara, care era recunoscut de comunitatea internationala inca din vremea lui Pasteur si Cantacuzino, care a fost eficient in atatea epidemii, caruia Germania in timpul celei de-al doilea razboi mondial i-a conferit responsabilitatea pentru asigurarea cu seruri si vaccinuri, inclusiv antitetanic, pentru intreg frontal, inclusiv armata germana. Vinovatul este mai putin important sa-l stabilim, dar trebuie luate de urgenta masurile reparatorii.

Reporter: Din cei peste 1400 de cercetatori de la Institutul Cantacuzino, astazi mai sunt 600 . Unde au plecat ?  Care credeti ca sunt motivele acestui exod?

Irinel Popescu: Dupa cum am specificat anterior, sunt multi factori care au determinat acest exod, aceiasi care au determinat si actuala situatie in care se afla Institutul. In acelasi timp, sunt valabile si pentru cercetatorii Institutului Cantacuzino motivele care determina exodul ingrijorator al medicilor din Romania si, nu in ultimul rand, cele materiale.

Reporter: Domnule profesor, care credeti ca este solutia salvatoare pentru Institut?

Irinel Popescu: Acordarea de urgenta a fondurilor necesare pentru GMP si punerea Institutului in subordinea Consiliului de Aparare al Tarii, fiind de interes absolut strategic. De asemenea, se pot gasi fonduri si dintr-un parteneriat extern precum cel propus de China in care, dupa modelul chinez, actionar majoritar sa fie statul roman, in acest caz Institutul ramanand un istrument strategic al statului.

Reporter: Cum se implica Academia de Stiinte Medicale in aceasta problema?

Irinel Popescu: Poate ca cel mai relevant raspuns la aceasta intrebare se gaseste in comunicatul pe care l-am transmis, realizat ca urmare a Adunarii Generale a Academiei de Stiinte Medicale. Comunicatul reprezinta punctul nostru de vedere oficial:

La data de 27.04.2012 Adunarea Generala a Academiei de Stiinte Medicale a luat in dezbatere la primul punct al ordinii de zi, situatia Institutului Cantacuzino, in prezenta Avocatului Poporului, a adjunctului acestuia precum si a numerosi reprezentanti ai mass-media.

Urmare acestei dezbateri s-au relevat urmatoarele aspecte de importanta nationala:

a. Institutului i s-a retras autorizatia de producere si comercializare a  imunobiologicelor administrate la om, motivele fiind producerea neconforma normelor europene de practica in productie ;

b.Institutul nu a avut capacitatea financiara proprie de adaptare tehnologica ;

c.Veniturile proprii sunt insuficiente pentru realizarea GMP ;

d.Investitiile au fost sporadice si insuficiente, in ciuda faptului ca Institutul Cantacuzino este institut de cercetare-dezvoltare de nivel national din anul 2003

In consecinta acestor fapte se incearca formule pentru privatizarea Institutului Cantacuzino. Fata de aceasta situatie de o gravitate exeptionala, numerosi membri ai academiei au luat pozitie subliniind urmatoarele aspecte esentiale :

a. Institutul Cantacuzino este un institut strategic de interes national si trebuie sustinut, nu privatizat ;

b. Trebuie elaborata o strategie pentru mentinerea si promovarea unor produse importante pentru politica nationala de sanatate ;

c. Are o reputatie europeana recunoscuta in cercetarea microbiologica si imunologica, cu o vechime de peste un deceniu ;

d. Suportul financiar ar putea fi sustinut de Ministerul Sanatatii, prin asociere cu investitori nationali/internationali precum Fabrica de Antibiotice Iasi sau industria farmaceutica chineza ce a facut o oferta in acest sens.

In concluzie, s-a supus la vot o rezolutie de sustinere a Institutului Cantacuzino care nu trebuie privatizat fiind strategic si imperios necesar sa-si continue productia de seruri si vaccinuri. Institutul ar trebui , dat fiind importanta sa strategica sa fie pus in subordinea Consilului National de Aparare al Tarii. Rezolutia a fost aprobata in unanimitate de cei 162 de academicieni prezenti.

Actualmente dat fiind faptul ca situatia Institutului Cantacuzino privind producerea de imunoprofilactice si imunoterapeutice de uz uman a ramas in aceeasi situatie, Academia de Stiinte Medicale isi exprima inca o data punctul de vedere institutional al membrilor sai, (reprezentand 209 de medici, consacrati prin activitatea stiintifica nationala si internationala, din cei 50.000 ai tarii) conform caruia Institutul Cantacuzino este o institutie de cercetare si productie in domeniul serurilor si vaccinurilor cu o traditie de peste 100 de ani, recunoscuta la nivel international, cu o eficienta dovedita in momente de criza precum primul si al doilea razboi mondial, este de insemnatate strategica nationala si ar trebui pusa in subordinea Consilului National de Aparare al Tarii.

Este inadmisibil ca Institutul Cantacuino sa nu fie pastrat ca si unitate de productie  si cercetare in subordinea Consilului National de Aparare al Tarii in conditiile in care experienta ne arata ca in orice moment pericolul maladiilor infecto-contagioase se poate transforma in realitate, mai ales acum cand comunicatiile intercontinentale se fac atat de usor . Este imperativ sa se gaseasca mijloacele financiare necesare acestui institut cu o traditie de peste 100 de ani, fondat de Cantacuzino si recunoscut de Pasteur. 

Academia de Stiinte Medicale isi exprima speranta ca factorii de raspundere de la nivel statal vor solutiona favorabil aceasta grava problema cu care se confrunta medicina romaneasca.