E 8 martie. Te iubesc, mama!

Celebrarea femeii a inceput din cele mai vechi timpuri, de la grecii antici care asociau venirea primaverii cu renasterea naturii, marca a feminitatii. In prezent, 8 martie si-a pierdut toate conotatiile pagane, si din adorarea divinitatii feminine s-a transformat in sarbatoarea dragostei pentru toate femeile din viata noastra, in special pentru mame.

Relatia dintre mama si copil e una dintre cele mai puternice; fara indoiala, cu totii ne iubim mamele mai presus de orice si putem articula cel putin zece motive pentru care sunt cele mai importante persoane din viata noastra. Dar le daruim cu adevarat toata iubirea noastra, le apreciem si respectam indeajuns? Articolul de fata vorbeste despre mame, iubire si cel mai frumos cadou de 8 martie.  

E ziua ta, mamico!  

Cine nu isi aminteste cantecelul pe care doamna educatoare ne punea sa il repetam pana ce gaseam intonatia potrivita, ritmul magic pe care urma sa il daruim mamei inlacrimate la serbarea de la gradinita? Daca nu iti vin in minte strofele deprinse cu seriozitatea piticului cu ghiozdan cu printese si supereroi in spate, pune mana pe abecedarul verisorului si adu-ti aminte cum iti sarbatoreai mamica pe cand nu te codeai sa intri in curtea scolii cu mana prinsa trainic de a ei.

8 martie din copilarie e presarat cu parfum nostalgic de ghiocei, are gust de ciocolata facuta in casa si miroase a zambetul mamei. Ca prichindei, ziua mamei era mult mai frumoasa, pentru ca atunci stiam sa daruim iubire si sa primim inapoi inzecit, cu inima deschisa si un suras ghidus itindu-se dintre gingiile stirbe.

8 martie al mamei din adolescenta nu e la fel de luminos ca cel al mamei de la gradinita. Teoretic, procesul de maturizare ar trebui sa ne faca mai constienti, mai recunoscatori, mai profunzi. Am invatat valoarea timpului si am descoperit ca nu e infinit si nu are mereu rabdare cu noi, ca in copilarie, atunci cand verile petrecute la bunici erau mai lungi decat calatoriile eroilor din basme. Am aflat ca timpul e relativ, capricios si ca nu ne ofera decat un capat de ata din firul sau necuprins. Suntem mai precauti, mai intelepti si mai destepti decat copilasul de cinci ani care credea in zane. Dar nu mai stim sa spunem te iubesc, rareori ne aducem aminte sa ii zambim mamei din toata inima si nu ne mai batem capul sa ii spunem ca inca e cea mai importanta persoana din viata noastra.

Desigur, realitatea nu are o singura dimensiune si nu e nicidecum colorata doar in nuante terne de gri; mai exista si adolescenti, tineri care stiu sa isi aprecieze mamele si sa le faca sa se simta iubite si respectate. Din pacate insa, e o lectie pe care majoritatea dintre noi am uitat sa o repetam si ale carei cuvinte s-au pierdut intre grijile pentru lucrarea de la mate, emotia dinaintea primei intalniri, partida de fotbal in care trebuie sa fii cel mai bun sau stresul de a incropi o noua garderoba. Intre atatea probleme, unde mai e locul mamei?

Pentru ca timpul nu ne e intotdeauna cel mai bun prieten, ofera-i mamei locul cuvenit, macar de 8 martie. Incepe prin a-ti aminti cat de mult inseamna pentru tine. Ti-a dat viata. Te-a invatat sa pasesti. Poate sa numeasca in cateva secunde mancarea ta preferata. Te-a tinut in brate, te-a alintat, ti-a spus povesti, te-a invatat sa crezi in tine.   Ti-a oblojit de sute de ori genunchii juliti si ti-a sters de si mai multe ori lacrimile de pe obraji. Copilaria ta are parfumul ei. Ti-a fost prietena, ocrotitoare, uneori medic, organizatoare de petreceri, profesor, partenera de joaca. Mos Craciun, zana cea buna, cel mai bun avocat. Nu e perfecta si a gresit de multe ori. Poate nu a stiut sa te sustina asa cum iti doreai. Poate te-a certat cand erai nevinovat/a. Poate te-a nedreptatit, poate nu te-a inteles. Dar ai mai fi tu, cel/cea care esti acum, daca nu ar fi fost ea?

Pentru ca e mama, pentru ca e atat de pretioasa si o iubesti mai mult decat orice, daruieste-i cea mai frumoasa aniversare, ca in copilarie!