Din viata si opera didactica a Iuliei Motoc, profesorul-fantoma de la Facultatea de Stiinte Politice

Categories CulturaPosted on
Judecator constitutional, profesor universitar si impatimit al Facebook-ului, Iulia Motoc a devenit persoana publica odata cu numirea la Curtea Constitutionala, dar a intrat cu adevarat in lumina reflectoarelor atunci cand academicianul Eugen Mihaescu a acuzat-o ca ar avea serioase probleme psihice. Foarte rezervata in declaratiile catre presa, judecatorul Motoc prefera sa se manifeste mult mai activ in lumea virtuala, acolo unde obisnuieste sa-si publice gandurile constitutionale si „universitare”.

Recent, Iulia Motoc a intrebat retoric – pe Facebook, unde altundeva? – „ce mai inseamna sa fii profesor universitar in Romania”, starnind un val de reactii din partea celor care, teoretic, ii sunt studenti. Profesor universitar la Facultatea de Stiinte Politice din cadrul Universitatatii din Bucuresti, Iulia Motoc ar fi trebuit sa sustina cursurile „UE si guvernarea globala internationala” si „Drept international”, la anul II de Master, specializarea „Relatii internationale” in fata celor aproape 35 de studenti inscrisi. Teoretic. Pentru ca practic, realitatea marturiilor studentilor doamnei Motoc ne prezinta un profesor absent, care – din cauza numeroaselor sedinte CCR, sau poate din cu totul alte motive – exista doar pe statul de plata al Facultatii de Stiinte Politice, nu si in salile de curs.

Spre exemplu, conform declaratiilor celor care au avut ghinionul de a-i fi studenti, in anul universitar 2011-2012, doamna profesor Motoc, care si-a facut simtita prezenta doar de 4 (patru) ori pe intreg parcursul anului, a inaugurat momentul primei intalniri cu studentii intr-un mod absolut atipic:

“La primul curs s-a gandit sa ne dea un test. A intrat in sala, ne-a spus cine este, ne-a anuntat ca vom da un test si a iesit din sala. Pentru ca trecuse ceva timp, dupa cateva zeci de minute, unul dintre colegi a mers in biroul domniei sale pentru a o intreba daca si cand vom primi subiectele. Raspunsul a fost halucinant… Doamna profesor Motoc l-a privit confuza, a clipit de citeva ori des si a intrebat, usor iritata: «A, nu v-am dat deja subiectele?!»” ne-a declarat unul dintre studenti.

Dupa acest prim contact cu abordarea universitara a doamnei Motoc, studentii au inteles ca vor avea ocazia sa-si vada profesorul mai des in presa decat la cursul pe care ar fi trebuit sa-l predea. Evident, examenul de final de semestru a fost sustinut in compania altui profesor, ceva mai implicat in activitatea didactica.

Ei bine, daca in primul semestru dezinteresul fata de sarcinile universitare a reusit sa starneasca oaresce nelamurire in randul studentilor, in semestrul secund, profesorul Iulia Motoc a avut grija sa transeze lucrurile inca de la inceput. Un mail trimis studentilor – probabil de pe aceeasi adresa de pe care informa presa de intentia de a „intenta in justitie” ceva nespecificat – anunta prezenta neobligatorie a titularului de curs. Astfel, mai simplu fie spus, doamna profesor-judecator, constienta de criticile studentilor nemultumiti de inexistenta unui profesor de curs, a decis: cursul se poate desfasura cu sau fara participarea profesorului… Iata un anunt straniu si nemaintalnit in lumea universitara, insa emblematic pentru un judecator constitutional care accepta decizii (erate) luate neprocedural, intr-o duminica seara, fara convocarea tuturor membrilor Curtii Constitutionale.

De-a dreptul amuzant, aceeasi Iulia Motoc, atat de flexibila in ceea ce priveste propria prezenta la curs, a introdus, din informatiile noastre, un unic criteriu de promovabilitate: prezenta la examenul final. Examen final, sustinut, desigur, sub supravegherea unui alt profesor…

Conform declaratiei de avere a doamnei judecator CCR Iulia Motoc – completata, evident, gresit de domnia sa – una dintre putinele sumele lizibile prezente este cea obtinuta de la Universitatea din Bucuresti: aproximativ 30.000 ron (urmata de o alta suma de provenienta incerta, 18.000 ron). Ei bine, ca printr-o frumoasa ironie a sorții, doamna profesor universitar – cunoscuta pentru “micile” scapari, perfect acceptabile unei firi boeme de judecator la Curtea Constitutionala – a trecut respectivele sume in dreptul “cadourilor, serviciilor sau avantajelor primite gratuit”.