Parfumul (din latină „per fumus”, care înseamnă „prin fum”) este o substanță creată pentru a oferi un miros plăcut. Astăzi este făcută ca un amestec de uleiuri esențiale parfumate, compuși de aromă, fixative și solvenți, dar în cele mai vechi timpuri parfumurile erau produse prin arderea tămâiei și a ierburilor aromatice – de unde și numele.
Istoria parfumurilor
Parfumul și tămâia au fost cunoscute de toate civilizațiile încă din cele mai vechi timpuri ale istoriei. Au fost locuri în care au fost uitate o vreme (cum ar fi Europa) dar mereu s-au întors și sunt încă aici cu noi. Citiți mai multe despre istoria parfumurilor, parfumuri femei si parfumuri barbati.
Fapte despre parfum
Știți de ce unele parfumuri sunt în sticle foarte mici, dar sunt foarte scumpe? Știi unde să aplici parfumul? Știi cum parfumul poate fi atât bun, cât și rău pentru tine? Aflați aici mai multe informații interesante despre parfum.
Fabricarea parfumurilor
Parfumeria a fost, încă din cele mai vechi timpuri, o meserie pentru chimiști și parfumieri. Ei folosesc mii de substanțe chimice combinate cu mii de ani de cunoștințe pentru a face lumea sa miroase mai plăcut. Pe b-iff.ro afli o multime de alte lucruri interesante.
Scurt istoric
Mesopotamia și Egiptul antic au fost locurile în care oamenii au început pentru prima dată să facă și să folosească parfumuri. Dovadă pentru aceasta am găsit-o în texte antice sau descoperiri arheologice. Tableta cuneiformă din mileniul II î.Hr. Mesopotamia menționează Tapputi-Belatekallim, o femeie supraveghetoare a unui palat și primul chimist din lume care a făcut și parfumuri.
Ea făcea parfumuri din flori, ulei și calamus pe care le amesteca cu alte substanțe aromatice. Civilizația Indus a dezvoltat parfumeria (arta de a face parfumuri) între 3300 î.Hr. și 1300 î.Hr. Textele ayurvedice hinduse „Charaka Samhita” și „Sushruta Samhita” menționează „ittar” sau „attar” – un ulei de parfum natural distilat din ierburi. Mesopotamia și parfumurile din Egiptul antic au fost ulterior îmbunătățite de greci, romani și perși.
Cea mai veche dovadă arheologică a parfumeriei a fost găsită în 2004, când arheologii au descoperit o mare fabrică de parfumuri pe insula Cipru. Avea 4.000 de metri pătrați și deținea peste 60 de alambicuri, boluri de amestecare, pâlnii și sticle de parfum. Parfumurile făcute acolo erau făcute din ierburi, mirodenii, migdale, coriandru, mirt, rășină de conifere și bergamotă, precum și flori.
Când Roma a căzut, arta de a face parfumuri s-a mutat în Orient. Cartea „Cartea chimiei parfumului și distilațiilor”, care a fost scrisă în secolul al IX-lea de chimistul arab Al-Kindi, conținea peste o sută de rețete pentru fabricarea parfumurilor, precum și instrumente pentru fabricarea parfumurilor. Unul dintre acele instrumente descrise în carte este „alambicul”, care este încă folosit în unele forme astăzi.
Parfumurile din acele vremuri erau realizate în mare parte prin amestecarea uleiurilor și ierburilor sau petale zdrobite care dădeau un miros puternic. Chimistul persan Ibn Sina a popularizat extractele de ulei de distilare din plante, o metodă care a dus la mirosuri mult mai delicate. Primele sale experimente au fost cu trandafir, iar apa lui de trandafiri a devenit curând populară. Această tehnologie și materiile prime utilizate pentru fabricarea parfumurilor au influențat evoluțiile ulterioare.