Criza zonei euro din ultima vreme si fragilitatea sistemului, care trebuie sa se confrunte cu probleme mari de fiecare data cand unul din state se clatina, au facut ca romanii sa se ingrijoreze la randul lor in ceea ce priveste trecerea Romaniei la euro. Desi data prevazuta initial pentru marea schimbare nu a fost modificata, cea mai inteleapta decizie se pare ca ar fi amanarea ei, pentru a nu ingreuna situatia tuturor statelor, si asa in mare parte cu o situatie complicata.

In primul rand insa, de ce ar vrea un stat sa isi schimbe moneda? Motivele sunt in general legate de simplitatea tranzactiilor, care nu ar mai necesita schimburi si pierderi prin diverse taxe si comisioane, castigandu-se astfel timp si sume destul de insemnate de bani. In plus, asa Uniunea Europeana este mai competitiva, la crearea monedei euro si introducerea ei in 1999 prevazandu-se transformarea ei intr-o moneda puternica, de uz international, ce ar aduce prestigiu tarilor care o folosesc. Alte avantaje sunt legate de mentinerea inflatiei sub control, eliminarea nesigurantei privind evolutia altor monede, dar mai ales transparenta preturilor, care ar fi mult mai usor de comparat si adaptat. Privind aceste avantaje, trecerea Romaniei la moneda euro ar parea un lucru pozitiv.

Insa de ce anume au organizat germanii un adevarat ritual de inmormantare pentru marca germana la trecerea catre noua moneda europeana? Pe langa atasamentul multor oameni pentru moneda nationala, pe care o considera un simbol al tarii lor, exista si riscuri intr-un astfel de demers. In primul rand, tarile devin depedente de stabilitatea economica a celorlalte. Dupa cum s-a vazut, si o tara de marime medie precum Grecia pote cauza probleme serioase, care pot schimba cursul intregii politici europene, in cazul unui declin. Daca o tara mica precum Malta de exemplu ar putea fi salvata relativ usor din fondurile de urgenta, primele semne de probleme ale Italiei au creat panica, statul fiind descris ca fiind “prea mare sa cada”. Ca urmare, trecerea Romaniei la euro se poate dovedi si riscanta intr-un context economic greu de controlat. In plus, o problema ar fi legata de imposibilitatea manipularii monedei pentru a satisface nevoile nationale intr-un anumit moment. Dupa cum s-a vazut, valorile leului au fost modificate de BNR cu scopul de a adapta moneda la anumite evolutii internationale. Moneda euro ar fi mult mai putin flexibila, adaptandu-se la nevoile UE ca intreg, ceea ce ar putea afecta rezistenta statelor la probleme locale. Astfel, bancile nationale devin simple subsidiare ale Bancii Centrale Europene, care decide masurile mari ce ar urma sa fie implementate, bancile nationale avand putere decizionala destul de limitata, desi in mod clar ar lua parte la discutiile privind noile schimbari ca parte a unui consiliu. Multi se tem insa de pierderea unei parti importante din suveranitatea nationala, acest lucru crescand nivelul de euro-scepticism.

Insa nu trebuie sa ne imaginam ca trecerea Romaniei la euro ar fi un proces simplu, numerosi coeficienti trebuind indepliniti pentru eligibilitate. Pentru inceput, prin tratatul de aderare Romania se obliga sa isi schimbe moneda atunci cand conditiile vor fi optime. Majoritatea statelor au semnat tratate similare, doar Marea Britanie si Danemarca putand sa ramana la moneda lor nationala, conform unei clauze. Suedia ar fi in principiu pregatita pentru schimbare, dar inca nu are de gand sa faca acest lucru, desi tratatul semnat o obliga la randul sau la schimbare la un moment dat. Pentru Romania se vehiculeaza anul 2015 pentru marea schimbare, insa multi analisti, atat romani cat si europeni ar recomanda amanarea acestei date, pentru a nu forta un proces pentru care tara noastra nu este pregatita.

Astfel, pentru ca trecerea Romaniei la euro sa fie un proces relativ stabil, este necesar ca datoria externa a tarii sa nu depaseasca 60% din PIB, iar deficitul bugetar sa nu depaseasca 3%. Inflatia este la randul sau extrem de importanta, ea netrebuind sa fie mai mare cu mai mult decat 1,5% decat cele mai mici trei inflatii din zona euro. Legat de acest criteriu, este importanta si stabilitatea monedei natioanale si a preturilor, care nu ar trebui sa fluctueze cu mai mult de 15%. Romania s-ar incadra la capitolul deficit bugetar, aflat undeva la 2,4 % in septembrie 2011, dar si in privinta datoriei externe, care insa in alte state a depasit cu mult PIB-ul. La nivelul inflatiei insa va fi nevoie de un efort consistent, inca mai fiind griji legate de nivelul coruptiei din tara noastra. Bulgaria, tara intrata in UE odata cu noi a anuntat data de 2013 pentru schimbarea monedei, desi la randul lor trebuie sa aiba grija la aceleasi probleme. Intre timp, romanii se tem de cresteri de preturi situate undeva la 40-50%; desi acest lucru s-ar putea intampla la unele produse si servicii, cresterea se preconizeaza a fi treptata si insotita de o crestere proportionala a veniturilor, macar pana la un punct. Va ramane de vazut insa.

Trecerea Romaniei la euro nu este nicidecum o chestiune simpla, fiind nevoie de atentie, seriozitate si mai ales transparenta in privinta indicilor de mai sus. Umflarea lor poate duce la o catastrofa economica precum in cazul Greciei, acest proces nefiind nicidecum unul care trebuie fortat sau grabit. Iar acum UE stie asta mai bine decat oricine.