Dumnezeu a iubit mereu aceasta tara si pe locuitorii sai. Iar dragostea romanilor pentru Domnul se vede la tot pasul: manastiri, schituri, obsti ce se nevoiesc intru mantuirea noastra, a tuturor. Iar dragostea Parintelui ceresc pentru noi, romanii, se vede la tot pasul. Mana Sa sta deasupra Romaniei si puterile sale nevazute se lasa simtite peste tot. Moaste sau icoane facatoare de minuni au facut din Romania  un altar al adevaratei credinte. Pelerini din toate tarile vin sa se inchine in aceste locuri binecuvintate de Creatorul lumii vazute si a lumilor nevazute. Si pentru o clipa toti uita ca sint nemti sau unguri sau rusi sau orice alta nationalitate. Pentru acea clipa toti sunt crestini.

Un astfel de loc de pelerinaj este Hadambu. Aici, pe plaiurile moldave, 4 icoane plang cu lacrimi de mir. Plang pentru Golgota sufletelor noastre si pentru mantuirea noastra.

Miraculosul mir

Manastirea a fost inaltata din banii boierului grec Iani Hadambul in anul 1659. Dupa ce Cuza a secularizat averile manastiresti, asezamintul a fost parasit vreme de aproape 100 de ani. De-abia in 1937 manastirea a fost repopulata cu monahi. In acel an preotul Octavian Zmau, din Roman a pictat doua icoane ale Maicii Domnului cu pruncul, pe care le-a daruit schitului. Din pacate, in anii `60, autoritatile i-au gonit pe calugari iar sfintul lacas a stat pustiu, iarasi, aproape 30 de ani. In tot acest timp, cele 2 icoane au fost inchise intr-o lada. Abia in 1990, dupa ce biserica a fost sfintita, icoanele si-au ocupat locul lor. In 1992, de Boboteaza, cinstitii frati au vazut cu mirare infricosata ca ochiul drept al Maicii Domnului plange cu lacrimi de mir. Minunea s-a repetat anul urmator in ajunul Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei cand lacrimile nu s-au oprit aproape 2 saptamini. De atunci icoana plange in fiecare saptamina, iar fratii aduna sfintul mir si-l dau credinciosilor veniti de la distante mari pentru miracolul crestin.

Cealalta icoana a inceput, la randul sau, sa verse mir in anul 1997, in plin Post al Pastelui. Calugarii povstec cum s-a petrecut minunea. Icoana fusese scoasa din catapeteasma bisericii aflata in renovare la un moment dat si se afla in chilia unuia din frati. Intorcandu-se acesta de la muncile obstesti pentru rugaciune, a constatat cu teama ca icoana de pe perete raspindea o lumina aproape ireala. Cand s-a apropiat, a descoperit ca sfintul odor izvora mir din 3 parti. Chiar din ziua urmatoare icoana a fost dusa in biserica si a mai izvorit de cateva ori mir chiar din hainele Fecioarei. Iar ca o rasplata pentru calugarul ce a fost invrednicit sa descopere miracolul, de atunci incoace, in chilia acestuia exista o mireasma placut mirositoare, ca venita din alta lume. Calugarii cred ca doar tristetea si bunamilostivire a Maicutei pot raspindi asemenea miros.

Plangi, Maicuta Sfanta

Si ca si cum aceste semne nu ar fi fost de ajuns pentru ca oamenii sa inteleaga ca sfantul lacas este sub protectia Domnului, de curand au mai inceput sa lacrimeze alte doua icoane. Una dintre ele il reprezinta pe Inaintemergatorul Ioan. Uneori icoanele plang sub ochii pelerinilor. Iar numarul miracolelor savarsit sub protectia divina a crescut de la un an la altul. Ce povestesc unii pelerini in timp ce asteapta linistiti sa ajunga in fata icoanelor. Se spune ca o femeie de prin partea locului ar fi cumparat o reproducere dupa una din icoane. Ajunsa acasa, femeia a ratacit iconita sfintita. Facand focul intr-o zi de iarna, a aruncat in soba un vraf de hartii. La un moment dat, desi focul de aprinsese, usita sobei a pleznit si din foc a sarit pina in mijlocul camerei reproducerea sfintita, fara sa aiba vreo arsura sau alta vatamare.

Altii spun despre un preot din Brasov pe care Dumnezeu L-a invrednicit a i se face cunoscut. Preotul era bolnav si aflat pe patul de moarte. Afland el de icoanele de la Hadambu, si-a trimis nevasta acolo cu niste haine pe care sa le atinga de mirul izvorit. La mai putin de o saptamina dupa ce a imbracat hainele aduse de sotia sa, spre mirarea medicilor, preotul si-a revenit complet, multumindu-i lui Dumnezeu pentru ca L-a invrednicit pe el a se insanatosi. Si se mai spune despre o credincioasa venita de departe. Grav bolnava, urma sa se opereze, insa medicii nu-i dadeau mari sperante. Venita sa se roage Fecioarei, femeia a ramas singura in biserica intr-o duminica, imediat dupa Liturghie. Si rugindu-se ea cu lacrimi amare, caci avea copii mici si se temea sa nu ii lase orfani, a privit, la un moment dat spre Fecioara. Atunci i s-a parut ca icoana clipeste si a simtit ceva, ca o atingere, pe spate, in locul bolnav. S-a intors mirata, dar nimeni nu era linga ea. Internindu-se apoi, medicii au constatat cu uimire ca leziunile disparusera ca si cum nu ar fi fost niciodata acolo. Iar femeia nu s-a mai operat. Acestea sunt doar cateva din minunile savarsit in acele locuri minunate, pline de sperante. Iar multi  credinciosi, fie dintre mireni fie chiar din randul fetelor bisericesti, se intreaba care este mesajul icoanelor. Pentru ce, Dumnezeu, in marea Lui intelepciune si-a oprit ochii asupra acestui lacas uitat de oameni. Caci toti stiu ca Stapinul Puterilor Ceresti nu lasa nimic la voia intamplarii.