Conform Wikipedia, Inocențiu Micu-Klein, pe numele laic Ioan Micu a reprezentat, prin demersurile sale pentru apararea drepturilor romanilor, intemeietorul gandirii politice romanești moderne.
Nascut in satul sibian Sadu, in 1692, Inocențiu Micu și-a efectuat studiile medii la colegiul iezuit din Cluj. Intre 1722-1725 a urmat cursurile Facultații de Filosofie din cadrul Colegiului Academic iezuit, tot la Cluj, iar in 1725 a inceput studiul teologiei la Nagyszombat (azi Trnava – in romanește Tarnavia sau Sambata Mare – in vestul Slovaciei).
La data de 4 iunie 1728, pentru ocuparea scaunului ramas vacant prin moartea Episcopului Ioan Giurgiu Patachi, imparatul romano-german (austriac) Carol al VI-lea l-a numit pe Ioan Micu, inca student la Sambata Mare, episcop de Alba Iulia și Fagaraș, ridicandu-l totodata in funcția de consilier imperial. La 5 septembrie 1729, a primit titlul de baron, primind numele „Klein”, traducerea in germana a numelui „Micu”.
Cu aceasta ocazie, a devenit primul roman membru al Dietei Transilvaniei, adunarea legislativa a Principatului Transilvania. A cerut drepturi pentru poporul roman cu argumente bine precizate:
Romanii sunt cei mai vechi locuitori ai țarii; Romanii sunt populația cea mai numeroasa din Ardeal; Romanii lucreaza pamantul și ocnele (muncile cele mai grele); Romanii dau cele mai mari contribuții și, in virtutea voinței imperiale exprimata prin cele doua diplome leopoldine, trebuie sa se faca dreptate și poporului roman.
Concluzia era ca și romanii au dreptul sa fie recunoscuți ca națiune, a patra din Ardeal, nu numai „plebs valahica”. Dar cele trei națiuni privilegiate, (ungurii, sașii și secuii) s-au impotrivit, spunand ca aceasta cerere cuprinde „niște lucruri pe care nu le-a cerut nimeni pana acum”.
In anul 1744, ca urmare a refuzului autoritaților habsburgice de a acorda drepturi romanilor, Micu Klein a convocat un sinod la Blaj, amenințand cu desfacerea unirii cu Biserica Romei daca nu se respectau cele stabilite prin Diploma din anul 1701. In aceste conditii, Micu Klein a fost chemat la Viena pentru a explica atitudinea pe care a avut-o la sinod. Sperand in sprijinul Papei, a plecat in taina la Roma, dar regina Maria Tereza nu i-a mai dat voie sa se reintoarca in Transilvania, unde romanii il așteptau. Orice legatura cu transilvanenii i-a fost interzisa, traind in exil pana la moarte, iar in anul 1751, a fost silit sa renunțe la funcția de episcop.
Alte semnificații ale zilei de 22 septembrie:
1326 – Cea mai veche mentiune de innobilare a unui cneaz roman de catre regele Ungariei
1791 – S-a nascut fizicianul si chimistul britanic, Michael Faraday, descoperitorul inductiei electromagnetice; el a formulat legile electrolizei, cunoscute sub denumirea de “legile lui Faraday” (m. 25 august 1867).
1873 – S-a nascut matematicianul Dimitrie Pompeiu, membru al Academiei Romane. Este creatorul scolii matematice de teoria ecuatiilor cu derivate partiale si de mecanica. (m. 7 octombrie 1954).
1904 – S-a nascut criticul de arta, traducatorul si eseistul Nicolae Argintescu-Amza (m. 7 septembrie 1973).
1928 – Romania a ratificat Conventia sanitara internationala de la Paris (incheiata la data de 21 iunie 1926).
1934 – A incetat din viata inginerul si istoricul de arta Gheorghe Bala; a colaborat cu Anghel Saligny la construirea Podului de la Cernavoda; membru al Academiei Romane (n. 24 aprilie 1868).
1979 – Israelul face un test nuclear in Oceanul Indian.
1981 – Deschiderea oficiala a trenului francez de mare viteza Train a Grande Vitesse (TGV)
1994 – A incetat din viata scriitorul si teologul Alexandru Bardieru, nascut in Nordul Bucovinei. A scris literatura pentru copii. (“Mreana, mreana nazdravana”, “Norocel degetel”, “Povesti nemuritoare”)(n.12 martie 1913).
2001 – A incetat din viata violonistul ucrainian Isaac Stern (n. 21 iul 1920)
2007 – A incetat din viata artistul francez de mima Marcel Marceau (n. 22 martie 1923)