Relatiile placute si armonioase in familie sunt un deziderat comun, impartasit atat de parinti, cat si de copii. Nimeni nu se simte confortabil ca, dupa o zi obositoare de munca sau una mult prea incarcata, de scoala, sa se intoarca sub acoperisul unui camin rece si neprimitor. Sau chiar ostil.
De regula, parintele asteapta ca adolescentul, prin atitudine si comportament, sa ii confirme permanent autoritatea si dreptul intangibil de a avea ultimul cuvant. Iar adolescentul, in plinul proces de remodelare in care se afla, tanjeste dupa afectiune, acceptare si recunoasterea independentei personale. Nu este greu de sesizat ca, de cele mai multe ori, realitatea acestor nevoi resimtite, nu si exprimate (sau exprimate intr-un mod neproductiv) este fondul ce permite aparitia neintelegerilor in familie, a conflictelor. Insa orice problema are si anumite instructiuni menite sa-i gaseasca solutia potrivita. Este totusi nevoie de un ochi rabdator care sa le descopere si de o vointa perseverenta care sa le infaptuiasca!
Nimic neobisnuit…
Din fericire, relatiile umane nu constituie un mecanism care, odata pus in functiune, isi urmeaza rostul fara nicio interventie planificata, constienta si sustinuta din exterior. Altfel, ne-am putea foarte bine confunda cu niste roboti radical indiferenti si neputinciosi in fata propriilor actiuni.
Din contra, in ceea ce ne priveste, este nevoie de initiativa si efort pentru a face o relatie sa inainteze. Noi suntem detinatorii controlului asupra comenzilor ce pot fi accesate pentru a ne bucura de relatii pozitive cu cei din jur.
Acest principiu se aplica, bineinteles, si la nivelul relatiilor cu cei din familia noastra. Suntem naivi daca avem impresia ca „simplul” grad de rudenie reprezinta un motiv necesar si suficient pentru a respira, impreuna cu acestia, aerul proaspat al armoniei desavarsite. Asa cum nici faptul ca locuim in aceeasi casa, ne sustinem existenta dintr-un buget comun si ne intalnim in fiecare zi a saptamanii, nu garanteaza linistea si pacea intre noi.
De ce apar conflictele in familie?
Conflictul familial sau, mai exact, acele situatii in care opiniile si convingerile parintelui si ale adolescentului nu se asaza tocmai intr-un consens unilateral, poate fi o stare de fapt, vizibila si generalizata in familie sau o realitate ocazionala, izolata.
Indiferent de situatie, cert este insa faptul ca motivele care duc la manifestarea relatiilor tensionate intre parinti si copii sunt numeroase si, bineinteles, variate. Iar nucleul consta in diferenta de experienta, viziune, nevoi si asteptari care definesc cele doua „tabere” implicate.
De la pareri diferite privind stilul vestimentar adoptat sau modul de petrecere a timpului liber, pana la discutii referitoare la volumul muzicii ascultate sau ora de intoarcere acasa, orice lucru aparent marunt poate insemna pentru adolescent o incalcare flagranta a dreptului sau la maturitate, asa cum pentru un parinte orice chestiune usor demodata poate echivala cu un principiu apropiat sufletului sau la care nu va renunta fara sa lupte.
Modalitati frecvente de abordare a conflictelor
Dupa cum cauzele care determina aparitia neintelegerilor in familie sunt multiple, la fel, nici tipurile de reactie nu pot fi inscrise intr-un singur registru universal.
Sunt parinti sau adolescenti capabili sa discute deschis despre problemele cu care se confrunta; altii, in schimb, nu agreeaza strategia mesei rotunde in detensionarea relatiilor din familie. Pentru unii calmul, rabdarea si intelegerea sunt unelte la indemana in discutiile pe care le initiaza, pe cand, pentru altii, nici nu poate fi vorba de abordari pasnice sau amiabile.
Indiferent de natura lor, insa, acolo unde conflictele sunt aratate cu degetul si strigate pe nume, exista mari sanse ca acestea sa se dizolve usor in trecutul zilei de ieri.
Dificultati apar atunci cand importanta acestora este minimalizata, ca si cand faptul de a le ignora le inlatura existenta. Sau, cu alte cuvinte, atunci cand evitarea serveste drept modalitate de aparenta solutionare a divergentelor in familie.